Deși născut într-o familie săracă și numeroasă, fără posibilități materiale, pasiunea lui David Emmanuel pentru matematică și ambiția sa l-au făcut să ajungă la cele mai bune școli, reușind astfel să-ți desăvârșească studiile. Pentru a se putea întreține, încă de pe vremea când era elev, oferea meditații la matematică.

Doctor în matematici la Sorbona

Înfruntând nenumărate greutăți, reușește în cele din urmă să plece la Paris, pentru a urma cursurile de matematici superioare ale Facultății de Științe și ale École Pratique des Hautes Études. În anul 1879 își ia doctoratul  cu teza Étude des intégrales abéliennes de troisième espèce, devenind al doilea român doctor în matematici la Sorbona, după Spiru Haret.

Integralele abeliene se aseamănă unui număr infinit, singura deosebire între aceastea se realizează prin spețe. Cele de speța întâi nu devin infinite în niciun punct al curbei, pe când cele de speța a doua devin infinite, precum o funcție rațională. În teza sa, matematicianul David Emmanuel a studiat integralele abeliene de speța a treia, integrale ce devin infinite, asemenea unui logaritm.

Prin intermediul tezei sale, matematicianul a reușit să găsească toate proprietățile integralelor abeliene de speța a treia. În cercetarea lui a utilizat funcția lui Jacobi și studiile lui Briot, profesorul său.

Elevii săi- matematicienii de frunte de mai târziu

Profesor cu spirit modern, David Emmanuel devine, pe rând,  profesor suplinitor la Catedra de Algebră și Geometrie Analitică la Facultatea de Științe din București, apoi la Școala Specială de Artilerie și Geniu.

În 1882 intră ca profesor de

algebră superioară și de teoria funcțiilor la facultatea de Știință a Universității din București, rămânând în această activitate timp de mai multe decenii. Aici, în 1888, a ținut primele cursuri de teoria grupurilor și de teoria lui Galois.

Toți matematicienii de frunte de mai târziu s-au considerat elevii lui. Printre studenții săi cei mai notabili se pot enumera, Țițeica, Lalescu, Davidoglu, Pompeiu, Sanielevici, Myller, Stoilow, Onicescu, Moisil, Nicolescu, Vâlcovici, Froda și alții.

Președintele primului congres de matematică din România

David Emmanuel a fost președintele primului congres de matematică desfășurat în România, desfășurat în Aula Magna a Universității din Cluj, la data de 9 mai 1929.

A fost președinte de onoare al Biroul Congresului. Parte din Congres au fost și Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu și I. Ionescu, în calitate de președinți, iar Petru Sergescu a avut rolul de secretar general. Lucrările s-au desfășurat pe patru secțiuni: Algebră și Analiză (prezidată de Simion Stoilow și Constantin Popoviciu), Geometrie (prezidată de Simion Sanielevici), Matematici aplicate (prezidată de Em. Filipescu, Theodor Angheluță și A. Maior), Istoria și didactica matematicii (prezidată de G. Bratu, G. Iuga și Octav Onicescu) [1].

A pus bazele matematicii moderne românești

Activitatea sa științifică a avut la bază studiul teoriei funcțiilor eliptice.  David Emmanuel a obținut diverse rezultate originale în acest domeniu, îmbinând ideile lui Weierstrass cu cele ale lui Cauchy. Spiritul riguros al lui Cauchy, Puiseux, Briot, Bouquet și-au pus amprenta asupra cercetărilor sale.

Activitatea intensă în calitate de profesor de matematică, prin susținerea cursurilor de teoria grupurilor și a celor referitoare la teoria lui Galois, au inspirat generații de studenți, viitori matematicieni de seamă ai țării.

Având în vedere toate acestea, putem spune cu tărie că David Emmanuel a pus bazele matematicii moderne din România.